În fiecare an, pe 14 februarie, se sărbătorește Ziua Sfântului Valentin (Valentine’s Day) sau Ziua Îndrăgostiților, ca o zi a iubirii. Alte culturi au propriile tradiții pentru această zi, inclusiv sărbătorirea cu membrii familiei și prietenii. În această zi se fac schimburi de mesaje de dragoste și afecțiune, se oferă flori, ciocolată și cadouri, cum ar fi invitații la cină sau experiențe în natură.
Există mai multe legende referitoare la originea sărbătorii din 14 februarie. Unele sugerează că aceasta își are rădăcinile în festivalul păgân Lupercalia, care a avut loc în perioada romană și sărbătorea venirea primăverii și fertilitatea, în timp ce altele o leagă de Sfântul Valentin, un preot care a trăit în secolul al III-lea în Roma și care este înconjurat de numeroase legende.
Sfântul Valentin ar fi căsătorit în secret tinerii îndrăgostiți încălcând decizia împăratului Claudius II care interzicea căsătoria bărbaților tineri, și ar fi fost ucis după ce a fost descoperit. Există și alte legende care îl leagă pe Sfântul Valentin de această sărbătoare, cum ar fi cea a episcopului Valentin din Terni care ar fi ajutat creștinii să fugă din închisori sau cea a deținutului Valentin care i-a trimis fetei administratorului închisorii prima scrisoare de dragoste înainte de a muri. Papa Gelasius I a hotărât la sfârșitul secolului al V-lea ca ziua de 14 februarie să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său, înlocuind astfel festivalul păgân Lupercalia.
Sfântul Valentin al Romei a fost o persoană reală și este comemorat la data de 14 februarie în calendarul romano-catolic. El a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia, în partea de nord a Romei.
Geoffrey Chaucer, un poet englez medieval, a fost prima persoană care a menţionat Ziua Sfântului Valentin ca fiind ziua celebrării iubirii, în poemul său „Parlement of Foules” din jurul anului 1380. Charles, duce de Orleans, a folosit termenul de „valentină” într-un poem scris în limba franceză în 1415, adresat soţiei sale, în timp ce era închis în Turnul Londrei după capturarea sa în Bătălia de la Agincourt.
Potrivit istoriei, Margery Brews a scris o scrisoare de dragoste lui John Paston, pe care îl considera iubitul ei, în februarie 1477. În această scrisoare, Margery se referea la John drept „right welbelouyd Voluntyn”. Aceasta este considerată cea mai veche „valentină” cunoscută, scrisă în limba engleză.
Întrucât John Paston nu era mulțumit de mărimea zestrei oferite de tatăl Margery-ului, acesta probabil a fost atras de scrisorile sincere ale Margery-ului. Cei doi s-au căsătorit în cele din urmă. În Marea Britanie, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, prietenii și îndrăgostiții din toate clasele sociale își ofereau mici mărturii de afecțiune sau note scrise de mână.
Începând cu secolul următor, felicitările tipărite au înlocuit scrisorile scrise, oferind o modalitate ușoară pentru oameni de a-și exprima emoțiile într-un moment în care exprimarea directă a sentimentelor proprii era descurajată. Americanii au început, probabil, să schimbe „valentine” la începutul anilor 1700, iar primele felicitări produse în serie au început să fie vândute în jurul anilor 1840 de către Esther A. Howland (1828-1904), cunoscută și sub numele de „Mama Îndrăgostiților”, care a realizat creații elaborate cu dantelă reală, panglici și poze colorate.
